"Vai de voi.!".. şi... "vai de mine !"

( Isaia 5:11-22, 6:1-8 )


-"Vai de voi! "
Spunea În vremea sa Isaia
Cu sufletul cuprins de întristare,
-"Vai de voi ce pierdeti noaptea
Înfierbântati de bautură tare!"
-"Vai de voi care va credeţi tari
Cand este vorba de vin si de pahar!"
Vai de cei ce numesc binele rău,
şi răul bine
Ei vor rămâne de ruşine!
-"Vai de voi!
Cari numiţi lumina întuneric
Iar întunericul lumină
-Vai de voi, vă credeţi fără vină!
-Vai de voi!
Cari trageti dupa voi nelegiuire
Cu funia minciunii, în groapa de pieire"

***

Şi drepte erau toate, aşa se întâmpla
Poporul era rău si inima-şi strica.

***

Dar într-o zi Isaia, vazu pe Cel Prea Sfânt
Pe un scaun de domnie înălţat de la pământ
Iar poalele mantiei, întreg Templu-umpleau
Puterea-I, maretia-I în jur se revărsau
Serafimi cu sase aripi deasupra Lui zburau
Strigând unul la altul, cu gura lor ziceau:
"-SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT si minunat!
Este Domnul Ostirilor Cel Prea Inalt!"
-"Întreg pământul este plin de mărirea Lui!
În veci de veci să crească Slava LUI!"
Uşiorii uşii toti se zguduiau
Când serafimii-n măreţia lor vorbeau
Casa s-a umplut de fum...
Imaginea era infricosatoare acum.

***

Isaia cuprins de frică
A început atuncea a striga:
"VAI DE MINE! Ca si eu sunt "nimica"
Am buze necurate, un om sunt, păcătos!
Şi am vazut pe Domnul Înalt si Glorios!"
Dar...
Un serafim-l-atinse cu un cărbune aprins
Păcatul fu îndata ispăsit...
Nelegiuirea dusă în abis
Isaia fost-a curătit cu foc sfânt de pe altar
Si-ntreaga sa fiintă i-s-a umplut de Har

***

Sunt gata Doamne mare să merg oriunde vrei,
Ca sa-Ţi transmit mesajul, acuma dacă-mi ceri!

***

Uşor este in viaţă a spune
"Vai de voi!"
A acuza pe alţii şi-a nu privi spre noi,
Dar... când Domnu-ţi stă în faţă,
Vazandu-I maretia bine
Cu spaimă în privire, mai poţi să spui,
Doar... "VAI DE MINE!"


AMIN